De ce ne baloneaza fructele?

Multa lume asociaza senzatia de balonare cu o problema de stomac, insa ea poate fi data de consumul alimentelor sanatoase.

De ce credeti ca fructele ne “umfla la stomac”? Putem manca fara grija o portie mare de cartofi prajiti sau o pizza imensa, dar cateva mere consumate in graba ne pot pune capac. Ce sa fie, oare?

Fibrele vegetale!

Fibrele vegetale sunt acele fire lungi si subtiri din alimente care, pentru a fi digerate si descompuse in mici particule care sa poata patrunda in sange, au nevoie de o enzima, pe nume Celulaza.

Spre deosebire de sistemul digestiv al animalelor, cel al oamenilor nu este “dotat” cu aceasta enzima si nici nu o poate “fabrica” cumva din alte substante. Din acest motiv,  nu putem digera fibrele alimentare si, ca atare, nu le putem absorbi.  Si daca tot nu le putem absorbi, de ce le mai consumam?

In primul rand, sa nu uitam ca niciodata nu consumam doar fibre alimentare “solitare”, ci acestea se gasesc “inglobate” in alimente. Iar alimentele care contin fibre sunt si foarte bogate in nutrienti. Si da! Ati ghicit, pe acestia ii absorbim! Totusi, iata care sunt principalele motive pentru care consumam fibre.

    1. Pentru ca nu pot fi absorbite, fibrele alimentare doar traverseaza tubul digestiv si il curata,

asemeni unui burete abraziv, de rezidurile care s-au sedimentat pe peretii intestinului si ai colonului. Este adevarat ca, oricat ar fi de bogate in minerale si vitamine, fibrele nu “hranesc”, dar nici nu ingrasa, pentru ca organismul uman nu le poate percepe continutul caloric. Din cauza ca organismul nu extrage din ele calorii, fibrele nu ne ofera energie. Insa nici proteinele, nici zaharurile, nici grasimile, nu pot face “curatenie” in locul lor!

2. Pe langa “serviciul de curatenie” pentru care sunt renumite, fibrele ne ajuta sa ne simtim

“plini” dupa mese reduse cantitativ, un sentiment care dureaza mult timp, impiedicand aparitia senzatiei de foame. Persoanele cu sistem digestiv sensibil (afectiuni ale stomacului, vezicii biliare, intestin permeabil, colorn iritabil, gastrita etc) percep aceasta stare de “plenitudine” ca si “balonare”, pentru ca in drumul lor spre iesire, fibrele “zgarie” orice perete inflamat cu care intra in contact, iar acesta se inflameaza si mai tare, umflandu-se.

3. Odata ajunse in colon, fibrele incep sa putrezeasca, contribuind la inmultirea "armatei"

bacteriilor "prietenoase", care vor tine astfel in control bacteriile "inamice". Cand acestea se dezvolta, sistemul imunitar se intareste, toxinele nu mai patrund in sange, substantele hranitoare din alimente sunt mai bine descompuse (deci asimilate), iar corpul absoarbe mai multi nutrienti din mai putina hrana, ceea ce face videcarea mai rapida.

  

Ce sunt fibrele solubile?

Aceste fibre sunt cele  care “atrag lichidele” si pentru acest motiv trebuie sa bem multa apa atunci cand le consumam. Fibrele solubile se dizolva in apa pe care o bem (si care ajunge in stomac) si in sucurile gastrice, transformandu-se intr-o pasta vascoasa sau gel. Acest gel se lipeste si “prinde in capcana” anumiti componenti periculosi din alimente (cum ar fi zaharul, grasimile, glutenul, metalele grele, toxinele etc), impiedicandu-le absorbtia  in sange.

Fructele si legume sunt cele mai bogate in fibre solubile. Miezul unui fruct (mar, de exemplu) este bogat in fibre solubile, in schimb, coaja, in fibre insolubile. De aceea, persoanele cu sistem digestiv sensibil pot tolera fructele si legumele decojite, insa coaja “le face rau”.

Alimentele bogate si fibre solubile: tarate de Psyllium, taratele si fulgii de ovaz, painea de secara, toate leguminoasele contin si fibre solubile, si fibre insolubile (fasole, mazare, linte)

Ce sunt fibrele insolubile?

Fibrele insolubile sunt acele fibre care nu se dizolva in apa si nici in sucurile gastrice, si prin urmare, nu formeaza niciun fel de pasta! Spre exemplu, daca amestecam zatul de cafea (cafea rasnita) cu apa, acesta se lasa la fund.

 Se pare ca aceste fibre sunt utile in constipatie, sindromul colonului iritabil si diventriculita. Totusi, “dieta cu fibre” nu functioneaza la toata lumea care are aceste probleme. Persoanele sensibile trebuie sa fie foarte atente la reactia organismului, si la cel mai mic discomfort sa intrerupa “tratamentul”.

Alimente bogate in fibre insolubile: cereale integrale (cele care contin si taratele); fructele uscate (prunde, caise, migdale, curmale, mere etc); leguminoasele (fasole, linte, mazare, naut); nuci si seminte (seminte de susan, de floarea soarelui; coaja de la popcron, coaja castravetelui, perelor si strugurilor; ceapa; varza; morcovul; patrunjelul; stevia; etc.

In general, alimentele care contin fibre solubile, contin intr-o proportie mai mica sau mai mare si fibre insolubile.

Ce fibre pot consuma “sensibilosii”?

Este de preferat ca persoanele cu sistem digestiv sensibil sa consume fibre solubile in apa (in special bine fierte), si sa uite pentru o perioada de cele insolubile. Obisnuintele lor trebuie sa fie cam acestea:

-          sa consume fructele si legumele decojite (rosii, ardei, castraveti, mere, pere, struguri);

-          sa evite radacinoasele sau, cel putin, sa le fiarba (morcov, sfecla rosie, teline);

-          sa consume painea alba in loc de paine integrala; 

-          sa consume orez alb in loc de orez brun;

-          sa evite verdeturile “batrane”: spanac “batran’, stevie, urzici, salata verde cu frunza tare sau cea creata, care are o textura mai dura;

-          sa evite cu desavarsire sa inghita semintele (chiar si pe cele rasnite): semintele de struguri, pepene, samburii de ciresi etc.

-          sa evite nucile si semintele, pentru inceput chiar si pe cele hidratate: in, mac, susan, nuci, nuci braziliene, nuca de cocos, seminte de dovleac, de floarea soarelui.

Odata ce tractul digestiv, impreuna cu stomacul, se reface, fibrele trebuie introduse treptat, in functie de toleranta.

Avem nevoie de suplimentare cu fibre? Calitatea fibrelor din alimentatie nu depinde de calitate solului, de cantitatea de nutrienti pe care ii contine, de ingrasamintele sau pesticidele folosite. Asadar, alimentatia abunda de fibre, iar supliemtnarea nu mai este necesara. In cazul celor ce nu pot tolera niciun fel de fibra, se pot recomanda suplimentele de fibre “blande”.

Condroitina reface cartilajul articulatiilor

Stiai ca articulatiile “trosnesc” atunci cand sunt deshidratate?

Orice articulatie - inclusiv cele ale coloanei vertebrale - se deshidrateaza sau, altfel spus, se “usuca”, atunci cand nu exista suficient de multa apa in corp. Insa, in cazul anumitor persoane, articulatiile continua sa produca diverse zgomote - pocnesc, trosnesc sau paraie - in ciuda hidratarii suficiente.

Acest lucru poate insemna faptul ca, desi bem destul de multa apa si suntem perfect hidratati, cartilajul articulatiilor pierde usor lichidul de la nivelul sau fiindca ii lipseste  un compus major: sulfatul de condroitina. Acesta este raspunzator cu mentinerea apei in tesutul cartilaginos, deficienta ducand la pierderea apei din articulatii si, impreuna cu aceasta, a nutrientilor esentiali. Un cartilaj deshidratat presupune imbatranirea prematura a articulatiei, iar lipsa nutrientilor conduce la degradare si boli degenerative. Astfel apar uzura si durerile.

  Nucleul pulpos (balonasul din interiorul discului intervertebral) este alcatuit din fibre de colagen si elastina, lipite intre ele cu ajutorul unei substante de tip “gel” care contine  sulfat de condroitina.

Iata care sunt principalele activitati ale sulfatului de condroitina:

·       reduce durerea in articulatii;

·         reface hidratarea in discul intervertebral;

·         mentine pentru mai mult timp nutrientii in discul intervertebral;

·         inhiba activitatea enzimelor care descompun cartilajul;

·         limiteaza rata de degradare a cartilajului;

·         stimuleaza permeabilitatea tesuturilor prin faptul ca permite altor molecule 

      sa strabata cartilajul, o trasatura deosebit de importanta avand in vedere 

     ca nucleul pulpos nu are  conectare directa la “sistemul de irigare” cu sange.

Stiai? Singura sursa alimentara de sulfat condroitin este cartilajul de animal.

Suplimentarea cu sulfat de condroitina ajuta la ameliorarea durerilor, prin rehidratarea discului intervetebral si vindecarea acestuia prin mentinerea nutrientilor in celule. De indata ce aceste doua functii sunt restabilite, se elibereaza compresia asupra radacinilor  nervoase corespondente vertebrelor lezate si in acest fel durerea cedeaza.

Doza recomandata in discartroza (deteriorarea cartilajului de la nivelul vertebrelor) este de 800-1200 mg pe zi. Sau putem folosi o modalitate mai simpla, mai ieftina cum ne putem lua condroitina intr-o forma mai usor absorbabila de organism: supa de oase.

Atentie! Sulfatul de condroitina este mult mai eficient daca este administrat impreuna cu glucozamina.

Supa de oase, colagen pentru articulatii

Nu de putine ori am fost atentionata la masa ca manac hrana lui “cutu”! Prea putin elegant pentru o domnisoara, insa ma trezeam rontaind oasele de gaina pana cand le secam de toata maduva si le faceam bucatele! Sa fie oare vorba despre vreo apucatura barbara? Sau mai degraba o “tendinta de supravietuire” a organismului care ne impinge sa facem uneori lucruri inexplicabile?

Nu multi sunt cei carora le lasa “gura apa” in fata unei supe aburinde de oase! De fapt, nici macar nu cred sa cunosc pe cineva care se rasfata cu o astfel de zeama. Mai facea din cand in cand bunica mea, dar cum nu gaseam carnea prin farfurie, desi o “scotoceam” destul, nu i-am inteles niciodata rostul.

Se pare insa ca supa de oase facuta in casa are multiple calitati terapeutice, fiind mai degraba servita pentru “potentialul ei vindecator”, decat pentru gust. Dupa cum vom vedea, exista chiar si o explicatie pentru care aceasta se serveste cu otet.

Oasele sunt pline de minerale dintre care cele mai abundente sunt calciul si fosforul care sunt “tinute” impreuna in os cu ajutorul colagenului, formand fosfatul de calciu. Pe langa acestea, tesutul osos contine - in proportie mult mai mica - magneziu, sodiu si alte oligoelemente. Cand oasele sunt fierte, mineralele cad pe fundul oalei dar nu se pierd, cu conditia sa nu aruncam prima apa.  Sub aceasta forma, mineralele sunt foarte usor asimilabile. Daca oasele contin si partile flexibile, de legatura (ligamente, cartilaj si tendoane) atunci in fiertura sunt eliberate si alte substante precum glucozamina si condroitina. Sulfatul de condroitina este cel mai popular supliment in tratamentul osteoartritei.

 Pentru ce este buna supa de oase?

 1. Repara mucoasa intestinului, fiind utilizata in toate afectiunile gastrointestinale (gastrita, ulcer gastroduodenal, intestin permeabil, colon iritabil, hemoroizi, boala Chron, colita ulcerativa etc)

2. Ajuta la descompunerea proteinelor in aminoacizi (molecule mai mici) si trateaza astfel intolerantele si sensibilitatile alimentare dobandite (in special cele la proteinele din lapte, oua, cereale (gluten), leguminoase;

3. Intareste sistemul imunitar (boli autoimune, infectioase, inflamatorii, boli cronice, alergii, astm, artrita)

4. Reface structura discului intervertebral (hernie de disc, deshidratarea discului intervertebral, afectiuni ale coloanei vertebrale);

5. Reface structura cartilajului care alcatuieste articulatiile (artrita, artroza, discartroza, reumatism etc);

6. Intinereste pielea, previne ridurile fine, reface structura pielii “lasate” pe care o intareste, elimina celulita si amelioreaza vergeturile.

- 

          Stiai de ce supa de pui e buna pentru raceala? Deoarece aminoacizii produsi in timpul fierberii calmeaza iritatia din sistemul respirator si imbunatatesc digestia.

Supa rezultata din fierberea oaselor este plina de colagen sub forma de gelatina. La randul ei, gelatina contine aminoacizi neesentiali printre care arginina, glicina, glutamina si prolina. Acesti aminoacizi pot fi sintetizati de corp, insa nu si daca suntem stresati sau bolnavi.

Gelatina este de fapt colagenul care se descompune in supa in timpul fierberii oaselor. Mancarurile care contineau gelatina erau in topul tratamentelor pentru vindecare folosite in China antica. Acum se stie si de ce. 80% din sistemul nostru imuniatar se afla in tractul intestinal si se pare ca gelatina stimuleaza dezvoltarea probioticelor – bacteriilor sanatoase din colon - ceea ce intareste sistemul imunitar.

Maduva pe care o contin oasele este bogata in nutrienti si grasimi benefice pentru creier si pentru invelisul fibrelor nervoase (mielina).

Colagenul din suplimentele de pe piata (colagen de tip 2, de exemplu) este extras, de fapt, din colagenul pe care il contine oasele animalelor. De ce nu am gasi o modalitate mai ieftina de a consuma colagenul, apeland direct la “sursa”? Studiile demonstreaza ca gelatina din supa de oase reduce durerile - in cazul atletilor - si ulcerul - in cazul pacientilor care o consuma.

Cand vine vorba despre arginina, barbatii ar trebui sa fie foarte atenti! Acest aminoacid  este util in sanatatea aparatului reproductiv, fiind esentiala in producerea lichidului seminal. Si nu numai! De arginina este nevoie si in producerea hormonului de crestere, care da forta musculara. Arginina are rol important in mentinerea sistemului imunitar si ajuta la vindecarea ranilor. Este, de asemeni, utila in cazul celor cu suferinte ale ficatului deoarece regenereaza celulele hepatice.

Glicina este un aminoacid neesential si un neurotransmitator despre care se stie ca imbunatateste somnul. Pe de alta parte, stimuleaza productia sarurilor biliare fiind util in afectiuni ale ”fierii”. Fiind de ajutor in formarea glutationului (o coenzima necesara in multe reactii de eliminare a toxinelor si radicalilor liberi din sange), glicina detoxifica intreg corpul de chimicale si imbunatateste functiile cerebrale. Nivelurile ridicate de glutation din sange sunt in stransa legatura cu longevitatea datorita efectului antioxidant.

Prolina este un aminoacid care reface cartilajul si de aceea repara articulatiile “care scartaie”, intareste pielea, elimina celulita si repara mucoasa care inveleste intestinul.

Glutamina este un fel de combustibil care hraneste celulele intestinului subtire, protejeaza mucoasa si stimuleaza reconstructia musculara.

Cum se prepara supa de oase?

Se pot folosi orice oase de animale, cele mai bune fiind capul, membrele prevazute cu cartilaj

articular, ligamente si tendoane, coloana vertebrala, coastele si gatul animalelor. Poate fi folosit orice animal, de la pui, pana la vita, oaie sau porc. In timpul fierberii, se adauga putin otet de mere (sau sucul de la o lamaie), care ajuta la “scoaterea” mineralelor din oase.

-          Se pun oasele intr-un vas si se toarna apa calda peste ele;

-          Se adauga apoi peste apa 2 linguri de otet de mere inainte de a pune totul  la fiert;

-          Se fierbe la  foc normal pana cand apa inceapa sa dea in clocot, apoi se reduce focul la minim si se fierbe timp de, cel putin, 6 ore. Cu cat fierbem supa mai mult, cu atat mai multi nutrienti sunt extrasi din oase. Ideal ar fi sa o fierbem 24-36 de ore.

-          Abia dupa acest timp se adauga legumele, dupa preferinta.

Din moment ce nu o putem prepara zilnic, ne vom intreba probabil cum o depozitam.

O separam de oase si vegetale folosind o strecuratoare, apoi o turnam in borcane pe care le tinem la frigider timp de 1 saptamana. Zilnic incalzim cate o portie pe care o consumam, de preferat, la prima masa din zi.